Check, Bet, Raise sau Re-raise, care-i alegerea potrivita?
December 13, 2009
Texas hold’em nu tine in cele mai multe cazuri de cartile pe care le primesti ci de stilul de betting pe care il aplici. In acest articol iti sunt prezentate cateva strategii de baza care speram ca iti vor intarii conceptia despre jocul de poker.
Bet-urile pe care le faci intr-un joc de Texas hold’em sunt cel putin la fel de importante ca si cartile care iti sunt distribuite. Daca esti inca nou pentru acest joc probabil ca cele mai frustrante momente pe care le intalnesti sunt mainile pe care le pierzi cand inainte de show-down erai convins ca vei castiga, sau poate chips-urile pierdute prin call-uri prostesti cand erai aproape sigur ca vei pierde mana respectiva. Nici jucatorii experimentati nu pot evita astfel de maini insa ideea este in a le limita cat se poate de mult aceste situatii pentru a creste profitabilitatea jocului per ansamblu.
Fiecare jucator serios de poker trebuie sa isi puna urmatoarea intrebare inainte de fiecare bet (fie el check, bet raise sau re-raise) pe care doreste sau trebuie sa il faca: “Ce vreau sa realizez cu acest bet?”.
In cazul mainilor care se pot transforma in formatii puternice – mici poket-pairs, suited-connectors (doua carti consecutive de aceeasi culoare), draw-uri la culoare, draw-uri la chinta si chiar maini marginale (K-J offsuite), raspunsul logic ar fi – nu vreau un bet. In aceste cazuri ideal ar fi sa vezi flopul cat mai ieftin posibil. Astfel in situatia in care nu este cazul unui bluff, actiunea potrivita ar fi un call pe blind-uri si poate doar pe mici raise-uri preflop.
In cazul poket-pari-urilor premium (de la J-J in sus), precum si a AK, AQ, AJ, A10, poti considera ca deja ai o mana puternica si atunci principalul tau scop ar trebui sa devina: impiedicarea adversarilor sa dezvolte o formatie care te-ar putea bate. Actiunea potrivita deci ar fi un raise preflop. Principalul scop al raise-ului este de a elimina cat mai multe maini marginale care s-ar putea transforma ulterior in chinte, culori si chiar doua perechi (formatie foarte greu de intuit). Cu o astfel de mana ideal ar fi ca sa ramai cu unul maxim doi adversari in joc preflop. Intrebarea principala acum este: “cat de mare trebuie sa fie raise-ul?”. De cele mai multe ori raspunsul depinde de conditiile de joc (tipul adversarilor, marimea blind-urilor etc.). Scopul asa cum am stabilit deja este sa reducem numarul de adversari insa nu se doreste eliminarea completa a acestora (cu toate ca de multe ori sa iei doar blind-urile cu A-A este mult mai confortabil decat sa pierzi un pot maricel impotriva a doua perechi mici). Printre cele mai folosite strategi in a stabili marimea raise-ului in astfel de situatii este multiplicarea blind-ului, spre exemplu cu un coeficient cuprins intre 2 si 4. Spre exemplu daca big-blind-ul este 30 atunci in functie de oponenti si de importanta maini raise-ul in astfel de situatii ar putea fi de la 60 pana la 120. Aceasta strategie de multe ori s-a dovedit eficienta insa trebuie totusi avut in vedere faptul ca in acest sens se poate deveni foarte predictibil.
Exista jucatori care in cazul unor maini forte sa aplice o tactica “anti-betting” denumita si “slow-playing”. Scopul unei astfel de strategii este de a induce oponentilor ideea ca deti o mana slaba printr-un check sau un bet mic efectuate pe o mana premium. Telul este de a invita adversarii sa faca bluff dar si sa joace agresiv maini mai slabe. Tipuri de jucatori fac call la blind-uri preflop cu o pereche de asi pentru a plasa un bet imens dupa flop. O astfel de strategie este foarte riscanta insa poate aduce castiguri frumusele. Poti atrage in pot un jucator care a obtinut high pair din flop dar in acelasi timp te expui si riscului de a avea adversari la masa cu doua perechi mici din flop. Sunt foarte putine sentimente mai putin placute in hold’em decat sa pierzi cu doi asi in mana! Asta totusi nu inseamna ca slow-playing-ul nu trebuie folosit niciodata. O situatie ideala pentru o astfel de strategie ar fi A A J pe flop cu A J in mana. Ar fi indicat a se lasa oportunitatea adversarilor sa isi imbunatateasca mana pana la river avand in vedere ca nu prea exista sanse ca mana ta sa fie batuta (“the nuts”).
Stategia “slow-play” statistic vorbind, devine foarte profitabila impotriva jucatorilor loose si super aggresive (vezi articolul destre tipologii de jucatori pentru detalii) care de cele mai multe ori iau initiativa si fac bet pe orice fel de carte, in special in momentele in care dai semne de slabiciune. Totusi si impotriva jucatorilor foarte tight se pot obtine beneficii de vreme ce acestia nu vor actiona decat in situatia in care detin o mana destul de buna.
Ce trebuie neaparat retinut in cazul “slow-play” este faptul ca este la fel de periculoasa ca si over-bettingul. Cheia succesului este compusa din cunostinte referitoare la sansele reale de castig ale mainii precum si disciplina de a evita situatii de capcana in care te poti afunda.
Printre cele mai interesante strategii in hold’em se gaseste strategia de re-raise. In continuare vom privii aceasta strategie prin prisma unui re-raise facut impotriva ta (cu toate ca acestea se pot aplica si in cazul in care faci tu re-raise). Un re-raise poate insemna multe lucruri asa ca de fiecare data este bine sa iei in calcul toate posibilitatile:
Adversarul crede ca bluff-ezi?
- Este foarte obisnuit ca jucatorii pe pozitia de dealer sa incerce sa fure blind-urile cand restul adversarilor sunt check. Astfel un re-raise in aceasta situatie reprezinta mai mult o solicitare suplimentara de informatii.
Adversarul incearca sa te atraga intr-o capcana?
- Atentie sporita este necesara in desfasurarea ulterioara a maini pentru a putea identifica daca prin re-raise ti-a fost intinsa o capcana sau nu.
Adversarul bluff-eaza?
- Orice bet care se face impotriva ta in hold’em reprezinta un potential bluff. Aceasta fiind spusa, de cele mai multe ori este intelept sa pornesti de la prezumtia ca adversarul nu bluff-eaza in constructia strategiei viitoare. Asta nu se transforma intr-un motiv de a renunta la o mana buna.
Adversarul considera ca esti pe un draw?
- Situatie valabila doar in cazul in care ulterior prezentarii flop-ului exista posibilitatea unui draw.
Adversarul si-a dezvoltat o prezumtie de slabiciune a ta?
- In cazul in care in istoria recenta a jocului ai dat fold la majoritatea mainilor cu re-raise e posibil ca adversarul sa incerce sa speculeze acest lucru impingandu-te la fold in continuare.
Foare multi jucatori neexperimentati abuzeaza de bet-uri mult mai mari (ca marime) decat cele potrivite pentru situatiile respective. E un obicei care costa destul de mult in economia jocului chiar daca nu se simte. Incearca de fiecare data sa raportezi marimea bet-ului la cea a potului si implicit la asteptarile de castig (in functie de sansele de reusita).
O ultima precizare care cred ca merita facuta. Poker-ul este un joc de oameni. Daca de concentrezi prea mult pe cartile pe care le primesti pierzi din start un atu care s-ar putea sa iti creasca profitabilitatea. Stategiile adoptate trebuiesc adaptate in primul rand la jucatorii cu care te confrunti si apoi construite pe cartile care iti sunt distribuite. Tine minte ca toti jucatorii de succes in poker incearca sa isi amestece stilurile de joc pentru a fi cat mai greu de anticipat. Pe masura ce devii interesat in joc ar trebui sa faci la fel!
Comments
Got something to say?